Planul este o ilustrare a structurii funcţionale a oraşului pe baza planurilor de analiză a activităţilor, a relaţiilor şi tendinţelor de dezvoltare.
La fel ca şi în studiul activităţilor economice, reperul principal pentru descrierea şi diferenţierea zonelor funcţionale este dat de raportul între activităţile în sine şi locuire. Cu excepţia suprafeţelor militare, a celor cu destinaţie specială sau industriale (producţie/depozitare/desfacere en-gros), locuirea este considerată ca fiind funcţiunea principală, de fond, în oraş, urmînd ca restul activităţilor să fie clasificate după ponderea şi relaţia lor cu aceasta. În acelaşi timp, locuirea este cea mai vulnerabilă în raport cu celelalte funcţiuni, ceea ce impune în unele cazuri măsuri de protecţie şi consolidare. Zonele funcţionale ale oraşului sunt definite şi caracterizate în primul rînd de dozajul locuire-funcţiuni conexe. Astfel, în interiorul ariei construite, planul deosebeşte între următoarele tipuri de zone, şi le reprezintă prin colorarea suprafeţelor:
1. Nucleu central – predomină activităţi din sectorul terţiar, locuirea apare doar ca excepţie
2. Mixte – proporţie aproximativ egală între locuire şi alte activităţi
3. Predominant locuire – activităţile din zonă sunt de interes local, majoritatea deservind locuirea
4. Rezidenţial cu dotări minime – zone dedicate aproape exclusiv locuirii, cu dotări de mici dimensiuni şi arie restrânsă de deservire
5. Locuire de tip rural – utilizare agricolă a terenului neconstruit, locuirea beneficiază de anexe şi grădini de tip agricol
6. Servicii publice – suprafeţe destinate în totalitate dotărilor
7. Suprafeţe cu destinaţie specială (funcţiuni militare, infrastructură)
8. Industrie – suprafeţe destinate în totalitate activităţilor de producţie
9. Mixaj între industrie şi activităţi de depozitare/servicii tehnice/comerţ en-gros
10. Activităţi de depozitare/servicii tehnice/comerţ en-gros
Spre deosebire de actualul Plan Urbanistic General – un sistem de zonificare a oraşului care suprapune nediferenţiat criterii morfologice şi funcţionale – planul de Zonificare a Teritoriului se rezumă cu stricteţe la situaţia funcţiunilor urbane. În completarea planului de Zonificare a Teritoriului, aspectele morfologice şi ecologice sunt acoperite odată cu analizarea, în planuri distincte, a imaginii urbane şi a temelor peisagere. Separarea netă a filtrelor de analiză (morfologic, funcţional) oferă atît avantajul unei imagini finale mai clare, mai uşor citibile, cît şi un plus de acurateţe în explicitarea unei realităţi atît de complexe cum este oraşul. Nu în ultimul rînd, zonificarea surprinde evoluţii recente ale structurii funcţionale a oraşului care depăşesc sau infirmă previziunile şi planificările actualului PUG.
Planul de Zonificare a Teritoriului stabileşte baza pentru formularea ipotezelor, strategiilor şi măsurilor de dezvoltare viitoare a oraşului.
Tipuri de activitati Suprafete libere de constructii


Versiune Tipăribilă
Trimite adr. prin mail









