Situaţia actuală
Economic
Municipiul Satu Mare are un profil economic echilibrat, fără o profilare definitorie. În socialism, a fost a afectat în mai mică măsură de politica de industrializare forţată decît alte centre urbane. Moştenirea industrială are deci o pondere mai puţin semnificativă, mai ales după dezafectarea parţială a unor unităţi de mari dimensiuni precum Unio sau de pe platforma industrială din sud-vest. Dispariţia locurilor de muncă şi deficitul economic legat de aceste dezafectări a fost amortizat parţial de noi investiţii de succes în ramuri de producţie (Electrolux, Dräxlmaier). În acelaşi timp, numeroase fabrici de dimensiuni mici/medii (mobilier, textil în lohn) alături de firme de logistică, depozitare, servicii tehnice au preluat locaţii industriale sau zootehnice vacante, diversificînd şi fragmentînd paleta de activităţi.Parcul industrial, de curînd pus la dispoziţia investitorilor, completează potenţialul locaţional şi oferta infrastructurală pentru o nouă generaţie de activităţi de producţie şi servicii.
Sectorul de servicii este slab dezvoltat. Creşterea acestui sector este lentă datorită faptului că veniturile reduse ale populaţiei nu pot susţine o cerere solvabilă semnificativă, capabilă să determine schimbări rapide. La aceasta contribuie şi insuficienţa infrastructurii necesare dezvoltării acestui sector – mai ales spaţii adecvate disponibile prin închiriere care ar permite orientarea resurselor spre dezvoltarea afacerilor, în locul imobilizării acestora în mijloace fixe costisitoare, de tip imobiliar.
Avantajul geografic al apropierii de frontierele cu Ungaria şi Ucraina este anulat parţial de poziţia marginală faţă de magistralele de transport interfrontaliere. Există totuşi atu-uri conjuncturale: aderarea recentă a Ungariei la UE şi creşterea în consecinţă a preţurilor la produsele de larg consum în ţara vecină impulsionează turismul comercial spre România. Dincolo de a favoriza micii comercianţi, acest trend atrage în zonă, cu întîrziere, reprezentanţi ai unor lanţuri internaţionale de desfacere en gros – în ultimul an nu mai puţin de trei supermarket-uri sunt planificate sau se află deja în construcţie la Satu Mare.
În afara ofertelor ieftine pentru produse de bază, situaţie de scurtă durată, nimic nu atrage astăzi turişti la Satu Mare. Oraşul nu reuşeşte să valorifice oferta naturală şi antropică a zonei al cărei centru este, să dezvolte infrastructura specifică, sau să formuleze programe culturale, de loisir sau sport atractive pentru piaţa turistică.
Oraşul nu cunoaşte o tradiţie universitară. Totuşi contextul cultural activ şi gradul relativ înalt de calificare al populaţiei, permite, în perspectivă, consolidarea unor secţii academice profilate vocaţiilor economice ale regiunii. Un cadru urban atractiv, şi o calitate ridicată a vieţii (factori ecologici, nivel bun de salarizare, oportunităţi profesionale) constituie un mediu favorabil dezvoltării domeniului universitar.
Social
O tradiţie urbană stabilă, neafectată de imigraţii masive în socialism, o identitate comunitară puternică şi varietatea culturală şi etnică sunt principalele atu-uri ale resurselor umane în municipiu. Stabilitatea populaţiei la locul de origine, sugerează o motivaţie şi un interes public activ, al societăţii civile, pentru o implicare activă în dialogul legat de evoluţia urbei.
Nivelul de educaţie ridicat, prezenţa în oraş a unor prime secţii universitare pot asigura, în conexiune cu un mediu profesional şi salarial atractiv, bazele sociale ale dezvoltării municipiului.
Urbanistic
Patrimoniul urbanistic al oraşului, deşi nu foarte extins, conţine elemente de excepţie. Centrul istoric, relativ bine conservat, străzile înverzite, ansambluri rezidenţiale moderne (anii 60), cu configuraţii spaţiale de calitate, lotizările cu grădini de agrement ( ger. Schrebergarten) sunt tot atîţia factori de configurare a identităţii urbane.
Problemele structurale ale oraşului sunt consecinţa directă a necoordonării dezvoltării economice cu cea spaţială. Marile investiţii industriale de după 1990 ocupă locaţii „de lux” din interiorul oraşului (Electrolux) sau, dimpotrivă, sunt amplasate la mare distanţă de acesta, cu mare efort infrastructural şi cu consum inutil a resursei teren (Dräxlmaier, Parcul industrial). În acelaşi timp platformele industriale tradiţionale din sud-vestul oraşului, echipate şi bine conectate, decad sau sunt utilizate mult sub capacitatea reală. Noua generaţie de industrii mici, logistică şi servicii tehnice, în lipsa unei alternative planificate, colonizează cvasi-spontan arterele de penetraţie, prelungind tentaculele oraşului în cadrul natural. O astfel de evoluţie necontrolată înseamnă o utilizare iraţională a suprafeţelor (resursă limitată şi nemultiplicabilă, deci esenţială a oraşului), o extindere nejustificată şi costisitoare a reţelei de infrastructură şi o formă/ imagine incoerentă a ansamblului urban.
În timp ce la periferii oraşul se destramă în peisaj, corpul său central conţine potenţiale urbane capabile să preia într-o formă avantajoasă impulsuri de dezvoltare. Atît în zona centrală, cît şi la periferii întîlnim „goluri” sau structuri rarefiate, densificabile, de cele mai multe ori sub forma unor insule virane. O dezvoltare judicioasă presupune o gîndire a oraşului de la centru spre periferii; în acest sens o mai bună utilizare a oraşului existent apare ca prioritară în faţa extinderii sale. Suprafeţele introduse în intravilan prin PUG depăşesc cu mult capacitatea oraşului de a le ocupa, chiar pe termen mediu. În aceste condiţii şi în lipsa unei planificărui riguroase, etapizante, creşterea oraşului riscă să producă, pentru perioade lungi de timp structuri deficitare. Manifestările incipiente de urban sprawl, vizibile deja la periferii, sunt încetinite doar de resursele limitate ale oraşului de a le produce şi nu de măsuri concertate de control a formei urbane.
Cea mai semnificativă suprafaţă internă neutilizată şi, în acelaşi timp, cel mai important potenţial structural al oraşului este culoarul Someşului. Acest spaţiu are şansa de a susţine o axă de dezvoltare, nu numai la scară urbană, dar şi metropolitană/regională. „Întoarcerea” oraşului către Someş constituie astfel tema majoră a oricărei forme de planificare urbanistică.
Potenţial
Satu Mare beneficiază de un important potenţial de dezvoltare bazat pe:
- Poziţia geografică – în apropierea frontierelor cu Ungaria şi Ucraina, pe culoarul natural şi cultural al Someşului, în mijlocul unei zone cu o bogată tradiţie agricolă
- O bună calitate a mediului, lipsa factorilor majori de poluare, structură urbană intens înverzită, prezenţa semnificativă a apei în oraş.
- Comunitate urbană bine configurată, multietnică şi multiculturală. Relaţii privilegiate cu Ungaria prin prezenţa importantă a comunităţii maghiare. Viaţă culturală activă.
- Piaţă echilibrată a forţei de muncă, o economie stabilă şi în creştere.
Oportunităţi
Principala vocaţie a oraşului este cea rezidenţială. Satu Mare poate deveni un loc cu o bună calitate a vieţii şi a locuirii. Mediul rezidenţial se bucură de o relaţie privilegiată cu natura, de prezenţa extinsă a grădinilor şi a apei. Dezvoltarea în continuare a acestei relaţii oraş-natură, extinderea şi modernizarea infrastructurii aferente locuirii (servicii şi echipamente publice, învăţămînt, agrement şi sport), asigurarea unui suport economic dinamic şi variat şi o bună accesibilizare asigură atractivitatea oraşului ca loc de reşedinţă, putînd reduce şi chiar inversa fenomenul de emigrare a populaţiei calificate către alte centre urbane din ţară sau din străinătate.
Poziţia geografică a oraşului deschide oportunitatea unui rol regional. Satu Mare poate deveni punctul de inflexiune al unui culoar de dezvoltare transfrontaliere Nyiregyhaza – Baia Mare, culoar susţinut de cuplul Valea Someşului – drum expres. O astfel de axă ar integra localităţile riverane unui concept unitar de dezvoltare economică, ecologică, infrastructurală şi culturală.
Pentru abordarea realistă a acestor deziderate a fost elaborat un set de elemente de strategie. Suma acestora, completată cu studii de specialitate amănunţite şi permanent actualizată, stă la baza unei politici coerente de dezvoltare şi trebuie supusă dezbaterii publice.
Planurile de măsuri şi resursele vor putea fi astfel orientate spre o finalitate bine definită şi socialmente larg acceptată, condiţie esenţială în susţinerea unei dezvoltări eficiente şi durabile, în structurarea unei comunităţi locale puternice şi angajate.