Al Di Meola în concert la Satu Mare

Al Di Meola, nascut pe 22 iulie, 1954, in Jersey City, din New Jersey, este un chitarist de jazz fusion, cu sange italian, faimos pentru tehnica sa incredibila si pentru disciplina cu care canta. La inceputul anilor '70, s-a inscris la Colegiul de Muzica Din Berklee, din Boston, Massachusetts, iar in 1974 s-a alaturat trupei lui Chick Corea, numita RETURN TO FOREVER, si a cantat cu aceasta formatie pana in 1976 cand schimbarile radicale de componenta l-au determinat sa-si urmeze propria cale. Astfel, el si-a continuat noua cariera explorand o diversitate de stiluri, dar este vestit pentru lucrarile sale de factura jazz fusion cu influente latine.
Chitaristul Al Di Meola detine cele mai prestigioase distinctii din lume de la cel mai titrat sondaj de opinie in privinta chitaristilor, sondaj efectuat de Guitar Player Magazine, castigand de 4 ori distinctia celui mai bun chitarist de jazz. A fost cunoscut peste tot in lume pentru ultimii 25 de ani ca fiind unul dintre cei mai proeminenti si virtuosi artisti din lumea jazz-ului instrumental contemporan.
Celebrul istoric in domeniul chitarei, Robert Lynch a declarat despre Al Di Meola: "In istoria chitarei electrice, nimeni nu a facut mai multe pentru a evolua acest instrument intr-o maniera pur tehnica mai bine decat domnul Al Di Meola. Cunostintele sale totale a diverselor stiluri si game sunt de-a dreptul uimitoare. Ma simt privilegiat ca am avut ocazia de a-i studia lucrarile in toti acesti ani."
Pe langa o cariera solo prolifica, chitaristul a fost implicat in diverse colaborari de succes cu artisti precum: Stanley Clarke (chitara bass), Jan Hammer (Synthesizer), Jean-Luc Ponty (violonist) si chitaristii John McLaughlin si Paco de Lucia.

Mai amintim pe: Luciano Pavarotti,Paul Simon, Phil Collins, Santana, Larrv Coryell, Steve Winwood, Wayne Shorter, Herbie Hancock, Gonzalo Rubalcaba, Jaco Pastorius, Les Paul, Steve Vai, Frank Zappa, Milton Naciemento, Egberto Gismonti, Jimmy Page, Tony Williams, Stevie Wonder si altii.
Tehnica si profunzimea muzicii chitaristului Al Di Meola pot fi urmarite in trecut in perioada in care a debutat alaturi de Chick Corea, in trupa "Return to Forever".

De la inceputul carierei sale solo, cand albume ca "Land of the Midnight Sun", "Elegant Gypsy" si "Casino" erau la acea vreme printre cele mai bine vandute albume instrumentale, Al Di Meola a atins, cu un respect remarcabil, succese uimitoare in pioneratul muzical, perioada in care in declinul lor, radiourilor americane continuau sa ocoleasca cele mai interesante proiecte muzicale contemporane. Din muzica sa razbatea un jazz fusion de cea mai buna calitate.
In 1980, artistul colaboreaza cu Paco De Lucia si John McLaughlin sub numele "Super Guitar Trio". Albumul "Friday Night In San Francisco" (o inregistrare live, acustica) a cunoscut un succes urias indelung apreciat, vanzandu-se in peste 2 milioane de unitati. Consecinta s-a concretizat intr-un turneu prelungit din 1980 pana in 1983; mai tarziu, in 1996, in urma unei reuniuni a rezultat si un al 3 lea album, "Guitar Trio", urmat de un turneu mondial. La inceputul anului 1996, Al Di Meola formeaza un nou trio impreuna cu Jean-Luc Ponty si Stanley Clarke, intitulat THE RITE OF STRINGS. Mai tarziu a format impreuna cu muzicieni din Argentina, Cuba si Israel grupul "Al Di Meola World Sinfonia 2000". In perioada anilor '90, artistul s-a indepartat aproape total de fusion explorand tot mai mult o lume muzicala acustica, dupa cum se observa pe proiectele "World Sinfonia".
De-a lungul carierei solo, Al Di Meola a inregistrat peste 21 de albume, incluzand noul sau album solo de chitara acustica "Winter Nights". Albumul reda o inregistrare personala a artistului care alterneaza 2 chitare acustice vechi si un instrument cu 48 de corzi, asemanator unei harpei si numit bandura, manuita de un muzician ucrainean pe nume Roman Hrynkiv.

Muzica este concentrata pe tema unei vacante de iarna cu melodii variind de la piese originale pana la preluari si melodii in spiritul Craciunului. Printre preluari se numara si Merci Street, piesa lui Peter Gabriel, si Scarborough Fair, apartinand lui Paul Simon.
     In concertele recente au putut fi ascultate si materiale mai noi, acustice, impreuna cu selectii de piese mai vechi, cantate cu chitara electrica. Al Di Meola obisnuieste sa-si incheie spectacolele intr-o explozie de energie ce razbate din piesa "Race with Devil on Spanish Highway", de pe albumul ELEGANT GYPSY. Datorita primelor inregistrari, Al Di Meola a dat nastere controverselor pe seama pioneratului in domeniul "shred guitar" (zona in care nu a insistat prin creatiile sale), fiind unul dintre cei ce l-au influentat mai tarziu pe Yngwie Malmsteen.