“Craciun fericit” - prima peliculă turnată la Satu Mare

În 1 decembrie a avut loc prezentarea filmului ,,Crăciun fericit”, primul film 100% satmarean, realizat in intregime la Satu Mare, cu capacitati intelectuale, artistice si tehnice satmarene, cu investitie financiara minima. Scenariul si regia au fost realizate de catre Besenyei Gedö Stefan (actorul trupei Harag György, Besenyei István de la Teatrul de Nord Satu Mare).
Filmul prezinta (cu un adinc substrat psihologic) drama sufleteasca a unui copil al strazii, traita in seara de Craciun. Fara ca realizatorul peliculei sa-si dea seama de acest paralelism micuta vinzatoare de chibrituri a lui Andersen isi retraieste tragedia in crunta realitate satmareana, insa, de data aceasta drama nu se termina in noaptea de Craciun. Povestea, care la prima vedere pare a avea un final impresionant, ramine totusi deschisa imaginatiei, oferindu-ne posibilitatea de a o reintregi cu propria noastra drama. Tema filmului provine dintr-o sursa de inspiratie radical diferita de cea a cartilor cu povesti. Ea este o impletire a realitatii cotidiene de care ne lovim zi de zi cu o dilema familiala traita insusi de autor.

* Ideea filmului s-a nascut atunci cind familia Besenyei a primit o oferta sa-si “vinda seara de Craciun pe bani marunti”
Cu ocazia unei discutii, scenaristul filmului ne-a relatat ca ideea peliculei s-a nascut cu circa 11-12 ani in urma, cind fiul sau (unul dintre protagonistii filmului, Besenyei Gedö István) avea vreo 6-7 ani. In urma unui spectacol in care avea copilul un rol, a devenit un ministar, ca urmare, i s-a oferit un contract important, care de mic copil i-ar fi adus renume. Insa, pentru aceasta familia trebuia sa-si sacrifice Craciunul. “Pentru noi - spune interlocutorul nostru - seara de Craciun e un lucru sfint. Nu ne facem programe iesite din comun, dar nu e nevoie de lucruri mari pentru fericire: bradul impodobit, poate o masinuta si noi, familia, care ne petrecem seara de sarbatoare impreuna. Aceasta fericire trebuia sa ne-o vindem pe bani marunti. Atunci am spus ca acceptind, nici noi nu am fi cu nimic mai presus de copilul care cerseste la coltul strazii. Deci subiectul a fost dat. In mintea mea s-a derulat povestea copilului strazii, povestea mea, a fiului meu, a noastra a tuturor, in care cu totii ne regasim pe undeva, cu totii cersim: unii doar o felie de piine, altii poate banii pentru care am muncit, iar altii, care au de toate, de multe ori si ei cersesc, cersim dragoste si acest cersit nici nu este o rusine. Deci ideea de baza a filmului nu se limiteaza la soarta micului cersetor. Ea este cu mult mai există, atinge sfere cu mult mai inalte si sentimente cu mult mai adinci. Acesta era pe undeva si motivul pentru care <<Craciun Fericit>> a devenit film in loc de documentar.” Iar cit despre finalul dilemei familiale, cu un zimbet subtil a afirmat: “Din punct de vedere profesional cunosc soarta acestor copii crescuti la luminile reflectoarelor. Obosesc, devin pesimisti si imbatrinesc inainte sa ajunga la virsta maturitatii. Nu spun ca nu am fi avut nevoie de banii respectivi, dar nu ne-am vindut Craciunul si nu i-am vindut fiului nostru copilaria. Cu un pic de sacrificiu ne putem pastra legatura cu familia, cu Dumnezeu si ne putem pastra demnitatea umana”. Banii si-au spus cuvintul: 12 ani scenariul a stat ascuns intr-un sertar. Cu toate ca scenariul filmului s-a nascut cu putin timp dupa aceasta intimplare, aproape 12 ani a stat ascuns intr-un sertar. La Satu Mare nu exista tehnica necesara pentru turnarea unui film, iar realizarea sa cu ajutorul unui studio de la Cluj ar fi necesitat foarte multi bani. Cu timpul s-a destramat orice speranta ca poemul sa fie vazut pe ecrane. Insa anul trecut, Eduard Daubner, operatorul filmului si-a aprovizionat o camera de luat vederi performanta. Stiind ca actorul Besenyei a pregatit cindva un film, i-a propus o colaborare pentru o utilizare adecvata a aparatului. Avind in vedere ca pelicula a fost realizata fara nici un sprijin financiar si fara nici o recompensa financiara a celor care au colaborat la realizarea sa, momentele turnarii sale trebuia sa fie corelate cu timpul liber al tuturor celor care faceau parte din staful scenetei respective. Astfel turnarea filmului, care, dupa cum spune regizorul în mod normal, în 5-7 zile trebuia să termine, a durat circa o luna. Era mai greu de gasit protagonistul care sa poata reda cu fidelitate trairile sufletesti ale copilului cersetor, care se bucura de cornul primit, e inspaimintat cind sta fata in fata cu ciinele sau cu vagabonzii, se teme de tatal sau, se pierde in propriile sale vise privind familia care sarbatorste, sau care asteapta o incurajare sa desavirseasca o fapta buna.
Gergö István Gáll este un copil foarte retinut in viata cotidiana. Regizorul la inceput nu si-a pus mari sperante in el, dar s-a inselat intr-un mod foarte placut. E foarte retinut la vorbe, dar tot ce nu spune prin cuvinte povesteste cu privirea, cu mult mai explicit decit un actor profesionist. In cele din urma s-a dovedit o alegere foarte buna, deoarece, dupa cum spune realizatorul filmului, e un copil de incredere si de rara consecventa si seriozitate la virsta lui, iar capacitatea sa de concentrare asupra ceea ce face le-a usurat extrem de mult munca.
 Cuvintele nu ar fi putut reda tot ce are filmul de spus. Pelicula a fost realizata fara cuvinte, dar nu are nici o legatura cu filmele mute. Privirile, gesturile si melodia de fond realizata de Iosif Szücs sint cu mult mai explicite decit orice vorba. Fenomenul e atit de general, are atitea fete si are atit de multe de spus, incit nu este nevoie de cuvinte. Astfel7oata lumea le poate intelege prin filtrul proprilui sau limbaj interior. Privirea protectoare a tinarului misterios, - interpretat de Besenyei Gedö István - care apare la un moment dat si revine peste tot unde e nevoie ne urmareste pe toti, e soarta, pe care trebuie sa o descoperim si la fel ca si copilul strazii, care intrind in Catedrala (unde turnarea se putea face din bunavointa parohiei romano-catolice si a parintelul Paul Láng) descopera ca toata lumea are propria sa cruce pe care trebuie sa o poarte, iar privirea il indeamna spre fapte bune, de miine poate vom urma si noi o cale noua.
Duminca va avea loc o noua prezentare a filmului in cerc restrins, apoi, dupa ce se vor parcurge toate caile intortocheate ale birocratiei, el va fi prezentat si publicului larg.